
Atitudinea asta m-a definit dintotdeauna. Poate şi datorită faptului că
sunt o tipă fără inhibiţii. Chiar din timpul facultăţii pentru a-mi completa bănuţii
de buzunar dar mai ales pentru distracţia din fiecare seară îmi luasem un job
part time că animatoare într-un club. Bănuţii nu erau cine ştie ce dar simţeam
că viaţa de noapte şi lumea în care mă învârteam mi se potriveau ca o mănuşă.
Pe urmă am încercat să schimb registrul. Simţeam că pot mai mult, că merit mai
mult! Am căutat în stânga şi-n dreapta câteva job-uri mai bunicele şi
variantele erau următoarele: model la un studio de videochat, maseuză la un
salon de masaj erotic sau assistant manager. Am fost la câteva interview-uri şi
impresia generală pe care mi-o formasem era următoarea: domeniul videochat-ului
era plin de ţepari, saloanele de masaj erotic din Bucureşti câteva erau OK
chiar dacă se lucra şi în program de noapte iar pe un post de assistant manager
câştigai mai puţin decât se promitea în primele două.

Prima impresie despre cel ce avea să-mi fie şef a fost destul de bună.
Părea un timp educat şi bine pregătit. Mi-a explicat ce am de făcut pentru început
şi la ce se aşteaptă în mare din partea mea. Nu părea să-mi dea mari bătăi de
cap.
După vreo trei zile de job, intram în birou revenind din pauza de masă.
Şeful meu afişa un zâmbet tare ciudat. Nu puteam traduce în acel moment ciudăţenia
din zâmbetul lui. N-am spus nimic şi mi-am reluat activitatea. După vreo zece
minute de linişte profundă l-am auzit întrebându-mă:
- Auzi ... tu te ocupi cu masaje din alea erotice?!
Rămăsesem fără cuvinte. Nu ştiam la ce se referă, nu ştiam ce ar trebui
sau ce ar vrea să-i răspund. Mi se părea o întrebare nepotrivită oricare ar fi
fost contextul. Pur şi simplu nu înţelegeam de unde această întrebare. Doar că în
neputinţa mea de a oferi un răspuns imediat, mi-am zărit telefonul mobil pe
birou. Îl uitasem acolo în timpul pauzei.
Şi avusesem norocul ca fix în acel moment cineva din conducerea unui
salon de masaj erotic la care fusesem la un interview să-mi trimită un mesaj
destul de explicit care suna cam aşa:
„Bună ziua, vă contactez din partea salonului de masaj erotic X, aţi
fost săptămâna trecută la interview. Mai sunteţi interesată de job?”
Ăsta e motivul pentru care urăsc iPhone-urile! Urăsc modul explicit în
care sunt afişate mesajele noi pe display!
Realizasem ce se întâmplase. Şeful meu îl citise şi, în politeţea lui
s-a gândit că-i OK să mă interogheze. Aşa că trebuia să rezolv cumva. Am
folosit o regulă de bază în comunicare şi am ales adevărul! I-am spus că asta e
oferta de muncă în Bucureşti în momentul ăsta şi da, chiar eram curioasă să văd
care-i treaba acolo. A părut că înţelege şi bazându-mă pe calităţile pe care ar
trebui să le aibă un manager ca el, credeam că această situaţie neplăcută va
lua sfârşit în acel moment. Doar că în zilele ce au urmat, nu ezita să tot afişeze
acel zâmbet ciudat, ba chiar îmi bătea tot felul de apropouri. Îmi dădeam seama
că situaţia nu va la sfârşit prea curând mai ales că făcusem toate eforturile
pentru asta. Mă îmbrăcam extrem de decent, îmi făceam treaba bine de fiecare
dată, rămâneam peste program să mai ajut şi la altceva dacă era nevoie, totul
ca să fi bine. Dar cu cât timpul trecea şeful meu devenea mai îndrăzneţ! Dar
nici eu nu mă sperii aşa uşor!

Ajung la job. Punctuală din fire, cu zece minute mai devreme. Pregătesc
cafeaua şi aştept. După douăzeci de minute, apare şi el. Întârziase desigur,
doar era şef! N-are timp să-mi mulţumească pentru amabilitate, însă cafeaua e
bună! Pe urmă fiţe, glume, texte! Toate cu tupeu, doar e băiat de Bucureşti!
La un moment dat îmi zice:
- De ce ţii paltonul ăla pe tine, la salonul de masaj erotic tot îmbrăcată
stăteai?!

- Şi cum ziceai că-i cu masajul ăla erotic?!
Era pur şi simplu interzis. Mă dorea, îl plăcea genul meu de femeie şi
totuşi înainte simţise nevoia să se comporte urât cu mine. Acum era momentul
adevărului, era momentul în care putea demonstra cu adevărat cât de bărbat era
el. Avea o postură extrem de comică. Umflătura din pantaloni ce-l chinuia de
minute bune îl puneau într-o lumină atât de penibilă. Şi-l mai întreb odată:
Moment în care nu a mai putut probabil suporta starea de excitare.
Moment în care pantalonii lui din zona cu umflătura se umeziseră. Incredibil.
Un şef atât de mare ... un şef cu un asemenea tupeu ... dar totuşi un şef de
cinci minute. Cinci minute în care ejaculase fără să se întâmple nimic! Cinci
minute care şi-a pus pe tapet bărbăţia! Cinci minute în care mă răzbunasem pe
deplin ... cam asta mai rămăsese din marele meu şef cu pretenţii de băiat de
Bucureşti!
Demisia mea a venit ca un act normal. A fost aprobată fără comentarii.
A fost momentul în care am ales actualul job, momentul în care am ales să
lucrez cu oameni adevăraţi. Am ales un job de maseuză la singurul salon de
masaj erotic care, în viziunea mea, înţelegea cu adevărat valoarea cuvântului
confidenţialitate, fusese singurul salon la care fusesem la interview şi nu mă
deranjase cu mesaje. Deşi domeniul masajului erotic este privit ca un domeniu
tabu, cunoscătorii se bucură de savoarea masajelor şi deliciul conversaţiilor
de care poţi avea parte într-un astfel de salon de masaje erotice.
Giulia.
Penibil momentul cu seful... cu siguranta ai facut o alegere buna ca ti-ai dat demisia si ai ales masaj erotic, mai ales ca esti lipsita de inhibitii. Ce pot adauga.. spor la munca si la mai multe postari! :*
RăspundețiȘtergereSi eu am sa te urmaresc ( citesc ) cu placere...salutari cu respect tuturor !
RăspundețiȘtergereInteresant felul tau de a te expirma. Ideea e, exact cum ti-am zis si pe blogul meu, indrazneata. Tine-o tot asa! - Adrian T , Poet de Bucuresti.
RăspundețiȘtergere