Soţie de împrumut ... de Bucureşti!

Tocmai ieşisem din duş şi încercam cu un prosop să îmi şterg părul proaspăt spălat când telefonul aşezat pe noptiera din dormitor vibra de mai mai să cadă. Alerg repede să răspund dar tocmai când dau să răspund închisese! Mă uit pe telefon şi observ cu uimire cele 12 apeluri nepreluate de la un fost coleg de facultate! Mirată, sun înapoi pentru a vedea care era urgenţa. El îmi răspunde cu o voce bâlbâită şi-mi cere să ne vedem urgent la o cafea! Nu înţelegeam care-i graba întrucât nu înţelegeam ce treabă atât de importantă ar putea avea cu mine, eu ştiindu-l pe el director într-o multinaţională iar el ştiind la fel de bine despre mine că sunt maseuză la un salon de masaj erotic în Bucureşti. Într-adevăr, lucram în acelaşi oraş însă domeniile de activitate erau departe de a se intersecta.

Amabilă din fire, îi spun că sunt acasă şi că-l invit la o cafea pentru a-mi povesti pe îndelete despre ce-i vorba, iar el îmi spune că pot deja să mă îndrept spre interfon şi să-i răspund întrucât era demult în drum spre mine şi că era hotărât să mă găsească şi în cazul în care nu i-aş fi răspuns la telefon! Recunosc, m-a făcut să zâmbesc deoarece sunt înnebunită după bărbaţii hotărâţi, după bărbaţii cu spirit de luptător. 

Aveam încă părul ud şi nici pe corp nu apucasem să mă şterg. Am încercat să mă grăbesc dar tocmai în acel moment suna interfonul. Răspund, era chiar el; şi în mai puţin de un minut bătea la uşă. Apuc repede un prosop pe care-l înfăşor în jurul meu şi-l poftesc înăuntru! Un tip înalt, brunet, în costum negru bine croit îmi păşea în living. Mi-am cerut scuze pentru ţinută şi l-am poftit pe canapea pentru a se odihni puţin şi a se linişti cât timp îi voi pregăti eu cafeaua! Cafeaua mirosea bine, dar recunosc, parfumul lui era mult mai plăcut. Mi-am dat seama că-i plăcea să mă privească; nu mai părea atât de preocupat, de neliniştit.

I-am întins uşor tava de cafea, m-am aşezat alături pe un fotoliu şi am început să discutăm; nu ne mai văzusem de cel puţin doi ani. Eu sunt sociabilă din fire, şi el la fel doar că job-ul solicitant de director în multinaţională vine la pachet cu o mulţime de delegaţii care bineînţeles îi ocupă mai tot timpul.

Şi iarăşi îl vedeam cum îmi mângâia cu privirea picioarele pe care se puteau observa încă mici stropi de apă. Am surâs uşor spre a-i da de înţeles că-l observ moment în care a roşit. Dar am trecut repede peste moment întrebându-l care-i motivul vizitei sale!

S-a încruntat un moment şi cu o voce tremurândă a început să-mi spună:

- Ştii Laura, pot spune că noi doi ne cunoaştem atât de bine! Ne cunoaştem bine chiar dacă în ultimii doi ani nu ne-am prea întâlnit. Amândoi am făcut aceeaşi şcoală, în facultate eram în aceeaşi gaşcă şi dădeam cele mai tari petreceri împreună şi da, de multe ori, amândoi ne-am gândit de cel puţin de câteva ori că am putea fi împreună! Şi da, drumul nostru în viaţă a fost dictat pentru amândoi de ambiţia ce puternic se manifesta în noi încă de atunci!

Iar eu îi răspund:

- Nu te supăra, dar ce legătură au toate astea ... ? Da, te cunosc atât de bine şi n-aş fi crezut vreodată că te voi vedea în situaţia în care să mărturiseşti, sau să-mi mărturiseşti astfel de lucruri.

- ... ştii Laura, profesional îmi merge atât de bine! Am fost avansat de câteva ori într-un timp atât de scurt iar acum sunt director regional în multinaţionala în care lucrez şi am mare şanse de a fi propus iarăşi spre avansare ...

- Şi ce legătură au toate astea cu mine? îl întreb eu.

Ştii foarte bine Laura că părinţii mei sunt de modă veche! Sunt atât de conservatori! Au făcut atât de multe pentru mine şi fiind bătrâni iar eu singurul lor copil, cea mai mare dorinţă a lor era să îşi vadă nepoţii. Şi pentru că momentan nu am timp de o relaţie iar ei mă tot întrebau, mi-a trecut prin cap să-i mint că m-am însurat anul trecut la Paris. Li s-a părut destul de ciudat că am ales să facem asta la Paris fără să-i invit, dar totodată ştiind că sunt atât de ocupat am reuşit s-o scot la capăt. Doar că ... doar că anul acesta tatăl meu mi-a spus că doreşte să fiu prezent împreună cu soţia atunci când îşi va sărbători ziua de naştere! Face 65 de ani şi nici nu concepe să nu fiu prezent. M-a sunat să mă informeze cu 6 luni înainte pentru a avea timp să-mi organizez agenda în aşa fel încât să nu fie probleme! I-am răspuns că-i ok, că şi eu la rândul meu încercam demult să găsesc o ocazie şi timpul necesar spre a-i prezenta nora!

- Aşa şi?

- Şi .... timpul a trecut! A trecut ca nebunul iar în weekend-ul acesta este ziua lui! Trebuie să mă prezint şi da, trebuie să mă prezint cu o soţie!

- Sincer, nu înţeleg nimic!

- Ce nu înţelegi Laura?! Am nevoie de o soţie! Am nevoie să merg la ziua tatălui meu cu o fată pe care să o prezint ca fiind soţia mea, o fată care în care părinţii mei să-şi poată pune speranţele unui viitor nepot! Am nevoie să mă însoţeşti Laura! Am nevoie să te prezint ca fiind soţia mea!

- Eşti nebun! Nebun cu adevărat!

- Crezi asta Laura?! Găseşte tu o soluţie alternativă, şi da, în cazul ăsta pot admite că sunt nebun.

- Cred că cel mai bine ar fi să recunoşti. Toată lumea ştie că minciuna are picioare scurte. Unde mai pui că de câteva ori am petrecut revelionul toţi colegii de facultate împreună la vila tatălui tău din Sinaia şi ar putea să mă recunoască! Şi dacă s-ar întâmpla asta îţi vei face poate şi mai multe probleme. Tatăl tău cunoaşte destul de mulţi dintre prietenii noştri comuni şi tu ştii foarte bine că eu n-am avut nicio problemă cu faptul că lucrez la un salon de masaj erotic. Dacă părinţii tăi vor afla nu crezi că-ţi vei face şi mai multe probleme???

- Laura, sunt un om modern, la naiba! Ce legătură are una cu alta? Sunt un om deschis la minte şi personal n-aş avea nicio problemă în a mă căsători cu o tipă care a lucrat la un salon de masaj erotic! Fac parte din lumea nouă chiar dacă părinţii mei sunt de modă veche! Şi în plus n-au nici o şansă să te recunoască! Recunosc, în facultate erai frumoasă, dar acum ...

- Dar acum?! Acum ce ...

- Acum arăţi senzaţional!

Deşi am o părere atât de bună despre mine, complimentul lui a reuşit să-mi schimbe stare de spirit! Sunt obişnuită cu complimentele însă ... din gura lui, complimentul a sunat atât de bine! Simţeam nevoia să-l răsplătesc şi da, aţi ghicit ... am acceptat să îl însoţesc!

Weekendul viitor sunt „nevastă de ocazie”! Sunt mai mult ca sigură că va fi un weekend nebun! Acum mă chinui să-mi aleg un look de soţie de fiţe! Staţi cu ochii pe blogul colegei mele Giulia pentru că săptămâna viitoare revin cu continuarea povestirii. Sper să fie ceva picanterii! Dealtfel în primul rând, de asta mă duc! Aşa că staţi cu ochii pe noi pentru că, nici nu ştiţi ce pierdeţi!