Acum iubesc ploaia!

Era una din acele zile de toamnă în care plouă mărunt şi des, zi în care ai da orice să dormi mai mult decât să ieşi din casă. Lucram deja de câteva ore şi mai toţi clienţii îmi vorbiseră despre cât de morocănoasă era vremea. Seara se lăsa încet dar sigur şi, uitându-mă pe fereastră, luminile maşinilor ce treceau pe bulevard încercau să-i confere oraşului o înfăţişare de Crăciun. Dar tot n-aş fi ieşit afară!

Ceasul arăta cu încredere ora 22:00. Sunt anunţată de recepţioneră că un anume client, mare fan al salonului nostru comandase o şedinţă erotic pe care şi-o dorea în camera hotelului în care locuia. Nu era din Bucureşti, era britanic din Londra! Şi ce credeţi? O vroia neapărat cu mine!

Ce făcusem să merit asta? Toată ziua mă gândisem la un singur lucru, că nu aveam ce căuta pe o asemenea vreme afară. Dar cum sunt o fire pozitivă dau repede uitării gândurile ce mă frământau şi mă concentrez asupra noii provocări.

Hotelul era aproape, undeva prin Centrul Vechi. Destul de aproape de adresa salonului nostru aşa că mi-am comandat taxi cu doar 30 de minute înainte. Mare greşeală! Deşi îmi confirmase că va ajunge în doar trei minute, domnului taximetrist i-au trebuit mai bine de zece pentru a reuşi să găsească una din cele mai simple adrese din Bucureşti. În fond de Casa Poporului şi de Piaţa Unirii a auzit tot românul. Trec cu vederea acest aspect, mai ales că în trafic se poate întâmpla orice pe o vreme ca asta şi mă aşez bucuroasă pe locul din spate. Îi explic adresa la care trebuie să ajung, numele hotelului şi pornim. Pe drum câteva fiţe din partea taximetristului, ba că-i cursa prea scurtă, ba că-i prea aglomerat şi multe alte prostioare menite să-ţi strice starea de spirit.

Ajungem în zonă, bine-nţeles taximetristul nu ştie adresa exactă. Mă tot întreabă pe mine, îi explic că nu sunt ghid şi că asta ar trebui să fie treaba lui. Şi totuşi, ca să rezolvăm situaţia în mod elegant îi amintesc faptul că ar putea să-şi întrebe pe staţie un coleg. El îmi spune că nu poate face asta, că n-au voie şi că ar fi mai bine să dau un telefon sau să mă dau jos în ploaie şi să caut un trecător care să-mi explice! Ăsta da tupeu. Asta era cu siguranţă peste limita a ceea ce aş fi fost dispusă să-i suport! Aşa că mi-am aruncat geanta pe umăr, am coborât, i-am trântit portiera şi am plecat, bineînţeles fără să-i plătesc. În definitiv nici nu aveam de ce.

Eram în Centrul Vechi, prin urmare trebuia să fie aproape hotelul. Intru în cel mai apropiat restaurant şi-i întreb dacă au idee unde se află hotelul pe care-l căutam. Primesc informaţiile de care aveam nevoie cu mare amabilitate, aşa cum se cuvine faţă de o fată simpatică, îi răsplătesc cu un zâmbet dulce şi mulţumiri şi o pornesc prin ploaie. Cum de obicei taxiul mă ia de la scară şi mă lasă în faţa recepţiei hotelurilor indiferent care ar fi acestea, îmi pierdusem obiceiul de a face din umbrelă un accesoriu aşa că v-aţi dat seama, n-o aveam la mine. Picături mărunte de ploaie îmi cădeau peste părul proaspăt coafat (fetele ştiu cel mai bine ce înseamnă asta!). Ploua încontinuu. Nu mai era nimeni pe stradă. După vreo trei minute de mers, zăresc şi hotelul. Cu cât eram mai aproape să ajung, prin muzica ploii auzeam zgomotul unor paşi hotărâţi. Paşi hotărâţi care se apropiau cu repeziciune din spatele meu. Nu sunt sperioasă din fire aşa că nu mă întorc să văd cine-i, în fond prin Centrul Vechi e liber să meargă orice. Când zgomotul paşilor a ajuns lângă mine brusc s-a oprit şi ploaia! Să fie o minune?! M-am oprit de-odată şi am încercat să mă dezmeticesc, să realizez ce se întâmplă. Am întors privirea către dreapta şi am zărit un bărbat înalt, îmbrăcat într-un costum negru cu cămaşa albă şi butoni. Avea părul blond şi era aşa de frumuşel!

Stătea în dreapta mea la o distanţă ce denotă politeţea ţinând în mână umbrela deasupra noastră. El mă recunoscuse primul, acum îl recunoscusem şi eu! Era chiar el, era clientul ce urma să se bucure de deliciosul masaj erotic. Ne-am zâmbit reciproc, după care m-a întrebat dacă doresc să mă conducă! Bineînţeles că da, în jurul meu ploua!

Am mers împreună până în cameră, timp în care mi se întipărise pe faţă un zâmbet pe care nu-l puteam controla. Eram bucuroasă şi în acelaşi timp surprinsă de gestul pe care-l făcuse venind cu umbrela să mă protejeze! A real gentleman!

Ajunsă în cameră, mă aştepta cu muzică bună în surdină şi lumină difuză. Bule obraznice jucau într-un dans nebun în două pahare de şampanie aşezate pe noptieră. A urmat o şedinţă de masaj erotic de vis şi glume dintre cele mai bune. Acum iubesc ploaia!

Alice.