Astăzi am fost pusă pe nebunii! M-am trezit de dimineaţă foarte bine, când,
Maria o prietenă foarte bună mi-a făcut o propunere mai mult decât tentantă! Să
mergem să hoinărim prin magazine deoarece trebuie să participe la un eveniment
important şi are nevoie de sfaturi în a alege rochia potrivită! Sunt înnebunită
să alerg prin magazine aşa că n-am putut refuza! Doar că înainte de a merge la
shopping, prietena mea care-i şi studentă la SNSPA (Şcoala Naţională de Studii
Politice şi Administrative) trebuia să participe la un curs de „Tehnici de
Comunicare”.
Pentru a nu suferi de plictiseală am fost invitată să o însoţesc. Am
ezitat dar puterea de convingere a unui student eminent a reuşit să mă
mobilizeze!
Am ajuns în amfiteatru. Impunător, cu locuri dispuse circular reuşea să
îmi trezească emoţii puternice! Zumzetul studenţilor îmi aducea în gând
amintiri dintre cele mai frumoase. Toate au fost întrerupte de apariţia
profesorului, care, impunător, a reuşit să ne capteze atenţia tuturor de-odată!
Apoi au început să-mi treacă prin minte tot felul de gânduri. Dacă îşi
vor da seama că eu nu sunt studentă?! Dacă mă vor recunoaşte?! Dacă mă vor
descoperi?! Văzându-mă oarecum stresată Maria m-a prins uşor de braţ şi m-a
asigurat că nu am de ce să mă tem, că nu vor fi probleme. Neliniştea mea s-a
spulberat imediat ce profesorul a început să predea.
Tema dezbătută era despre calităţile necesare unui bun comunicator,
despre postură, despre tehnici, despre artificii de comunicare. M-a impresionat
modul în care profesorul reuşea să transmită mesajul şi mai ales felul în care
interacţiona cu studenţii. Totul era atât de interactiv!
În momentul în care profesorul explica postura pe care ar trebui să o
adopte un comunicator pentru a avea succes, acesta a început să invite în faţa
clasei diferiţi studenţi şi studente pentru a-i pune să exerseze! Ţin minte şi
acum:drepţi, picioarele uşor despărţite, pieptul înainte şi privirea deasupra
privirii audienţei. Cel mai tare m-a amuzat că domnul profesor nu se sfia să-i corecteze pe studenţi atunci când aceştia nu
aveau o postură corespunzătoare. Mai ales pe fete, erau delicioase momentele în
care acesta le aranja, punea efectiv mâinile pe ele pentru a le arăta cum se ţine
corect pieptul înainte! Îmi spuneam ăsta da job! Delicios!
Începuse să-mi placă peste măsură! Era o combinaţie savuroasă între şcoală
şi divertisment! Ceva select! Aşa că nemaiţinând cont că nu eram studentă acolo
am ridicat mâna spre a arăta că am ceva de spus. Profesorul m-a observat şi pe
un tot jovial a rostit:
- Fata cu părul blond, care face cinste speciei femeieşti, aveţi cuvântul!
Iar eu am răspuns:
- Domnule profesor, ţin să menţionez că eu am găsit rezolvarea unei
comunicări eficiente!
- A nu, în niciun caz, un bun comunicator vorbeşte numai în faţa audienţei,
aşa că dacă ai ceva să ne comunici eşti invitată în faţa amfiteatrului!
Asta da provocare! Intrasem în joc şi doream să merg până la capăt. Aşa
că mi-am luat mersul de Dorobanţi şi am păşit pe scena amfiteatrului! Toţi
ochii erau aţintiţi asupra mea. Ce senzaţie!
- Ia spune păpuşă, care-i secretul după părerea dumeavoastră avizată?!
Ăsta da apelativ! Şi „păpuşă” şi „dumneavoastră” în aceeaşi formulă de
adresare! Încep să mă îndrăgostesc de SNSPA.
- Cum să vă spun! Referitor la faptul că un bun comunicator trebuie să-şi
menţină privirea deasupra privirii audienţei eu vream să vă spun că am
descoperit cea mai eficientă metodă!
- Şi sunteţi drăguţă să o împărtăşiţi şi cu noi?!
- Sigur! Acum un an de zile mi-am pus silicoane! Şi de atunci audienţa,
cel puţin cea formată din bărbaţi îşi fixează privirea spre ele, prin urmare
sub privirea mea!
Profesorul a gustat glumă din plin, audienţa a fost în delir! Doar
Maria încremenise în bancă simţindu-se parcă răspunzătoare pentru prostiile pe
care le făceam eu!
La finalul cursului colegii Mariei s-au arătat destul de interesaţi de
a face exerciţii de comunicare împreună! Păcat pentru că eram grăbite să mergem
să cumpărăm rochie ...
Giulia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu