Aventuri de Bucureşti - Mărul Discordiei

Călcam pe norişori în ziua în care avea să mi se dovedească cât de mică-i lumea! Trăiam o bucurie intensă, o bucurie de nestăpânit! Cunoscusem de vreo două luni un tip cu care eram acum într-o relaţie şi de care ajunsesem să fiu atât de îndrăgostită! Îmi plăcea tot la el, fizionomie, gesturi, îmi venea ca o mănuşă! Şi unde mai pui că avea o intuiţie de neimaginat! Îmi ghicea şi cele mai ascunse gânduri! Mintea mea era stăpânită de el. Sufletul la fel! George era bărbatul pe care-l visam zi şi noapte şi alături de care simţeam că pot petrece o sută de ani fără să mă plictisesc!

Era dimineaţă, era un soare ce mă mângâia atât de frumos ... Mă îndreptam spre salon. Eram cuprinsă de o energie care făcea că orele pe care ar fi trebuit să le stau la program să treacă pe nesimţite! La final aveam să mă răsfăţ iarăşi în braţele lui, în braţele lui George!

Ajusa la renumitul salon de masaj erotic de pe Bulevardul Unirii Nr. 16, nici nu apuc bine să îmi pun poşeta de-o parte şi să mă dezbrac de haină, căci colega mea Ema mă şi apucă de braţ şi zgomotoasă încearcă să mă introducă într-o discuţie. Eram zăpăcită de agitaţia ei şi încercam să desluşesc ce vrea să spună! Auzeam pe fundal cuvinte mari ca: inel, logodnă, iubit, însă nu puteam să fac nicio legătură între ele. Am încercat să-mi limpezesc mintea şi gândurile şi am mai întrebat-o o dată. Am înţeles în final că se logodise şi împreună cu iubitul ei George aveau să organizeze o petrecere cu prietenii apropiaţi pentru a serba evenimentul! Nu-i cunoscusem niciodată iubitul deşi eram foarte bune prietene, însă îmi imaginam că avea să fie un tip de calitate, mai ales că-l chema tot George. 

Mai în glumă mai în serios îi şi spun:

- Pe iubitul meu tot George îl cheamă şi în curând simt că va veni şi rândul nostru!

Simţeam cum ochii îmi sclipeau de bucurie, vocea îmi tremura când vorbeam de George, atât eram de îndrăgostită.

Ema, mai nebună din fire, glumeşte spunând:

- Ce tare ar fi să fie acelaşi George!

... şi-am început să glumim cu de-ale fetelor ...

După discuţie am pus mâna pe telefon şi mi-am sunat iubitul să-l întreb dacă e drăguţ să mă însoţească seara la petrecerea unei prietene. Nu i-am dezvăluit toate detaliile însă mi-a mărturisit că o serie de probleme destul de importante îl vor reţine peste program la birou şi că cel mai sigur în seara asta nu ne vom vedea, dar vom recupera timpul pierdut mâine! Îmi părea atât de rău pentru el că avea să muncească peste program ... sărăcuţul de el ...

Spre seară m-am pregătit de iesală. Mi-am pus o rochie sexy în ton cu atitudinea mea şi am pornit spre localul cu pricina. Taxiul m-a lăsat chiar în faţa localului. Punctuală din fire am ajuns prima, înaintea tuturor celorlalţi invitaţi. Gazdele bineînţeles erau deja acolo şi ne aşteptau!

De cum am intrat în local, la o masă mai retrasă am zărit-o pe ea, pe bună mea prietenă Ema. O însoţea un om înmărmurit. Se transformase într-o stână de piatră de cum mă zărise. Această stână de piatră avusese cândva şi o versiune mult mai umană, i se mai spunea şi George!

M-am apropiat de ei şi m-am aşezat. Se aşternuse o linişte atât de grea ... Prezentările erau de prisos ... Atunci am înţeles amândouă că el, stimabilul George ducea o viaţă dublă, sau triplă cine ştie ...

Mi-a rămas şi acum tipărit în minte clinchetul unui inel aruncat pe marmura de pe jos ... 

Noi fetele, am rămas prietene. Şi el în continuare e amicul  nostru, până la urmă cine se-aseamănă se-adună, doar că acum nu se mai bucură de  aceeaşi dragoste ...

Alice.