Patru sfârcuri au sabotat Maratonul Internaţional Bucureşti!

Astăzi a avut loc în Bucureşti Maratonul Internaţional. Agitată de dimineaţă ca să ajung în timp util la salon am dat nas în nas cu poliţiştii de la Poliţia Rutieră care tocmai făceau ultimele retuşuri în materie de restricţie a circulaţiei. Zâmbesc larg şi îmi aranjez decolteul şi reuşesc astfel să mă strecor. Ajung la timp, chiar cu zece minute mai devreme decât colegele mele. Mă întâmpină o aromă plăcută de cafea. Era din biroul şefului meu. Îmi spune că astăzi nu crede că va fi mare agitaţie pentru că circulaţia este închisă şi crede că le va fi incomod clienţilor să ajungă. Nu trec bine cinci minute că ajunge şi colega mea Verra. Aceeaşi problemă, aceeaşi agitaţie, aceleaşi poveşti cu poliţişti hlizindu-se după decolteuri şi fuste mini!

După vreo zece minute de stat pe gânduri încercăm să găsim ceva bun în situaţia asta. Şi cum stăm noi aşa gânditoare Verrei îi vine ideea de a participa şi noi la maraton. Ne surâde idee de a ieşi puţin la alergat, mai mult să-i încurcăm pe-aia pe-acolo. Îl întrebăm pe boss ce părere are, ne spune că sunt suficiente colege la salon în cazul în care cineva doreşte masaj erotic de dimineaţă aşa că dacă dorim să mergem la alergat nu-i problemă.

Vesele, ne punem tricouri, colanţi, adidaşii şi o jachetă pentru că era cam răcoare şi o pornim repede la drum să nu ratăm startul! Acolo distracţie la maxim, lume multă, glume, care de care mai sportiv. Ajungem doar cu câteva clipe înainte de start aşa că ne infiltrăm şi noi în pluton.

Se dă startul. Pornim. Ziua este perfectă. Soarele străluceşte pe cer mai frumos ca oricând. Bucureştiul se vede altfel fără maşini. Este superb! Alergăm noi ce alergam, fiţe, figuri, ne dăm mari cu antrenamentul nostru de la sală. Dar nici concurenţa nu-i slabă. Aşa că, deşi alergasem o bucată bună nu reuşisem să ne desprindem totuşi de pluton. Ne încălzisem şi cu toată strălucirea minunatului soare afară părea a fi totuşi răcoare. Ne dăm totuşi jachetele jos şi ni le legăm în jurul mijlocului. Rămânem în tricouri. Doar în tricouri fără altceva pe dedesubt. Da, de când avem silicoane le-am aruncat pe toate din garderobă, ha!

Şi cum alergam noi liniştite, deodată mediul din jurul nostru se animă! Atleţi bine făcuţi, duşi la sală, dau din coate care mai de care să ajuga să alerge în preajma noastră. Atitudinea li se schimbă brusc. De unde făceau ei pe tipii concentraţi la alergare acum toţi veneau cu amabilităţi de genul „pot să-ţi ţin eu sticla cu apă să poţi alerga mai uşor?”, etc. Nu de deranjează tipii manieraţi. Dimpotrivă! Însă Verra şi cu mine eram nedumerite. De unde această schimbare?! Dar cum stăm noi de vorbă, Verrei îi cade privirea pe tricoul meu! Izbucneşte în râs. Curioasă, mă uit şi eu repede în jos să văd despre ce-i vorba. Cum afară era răcoare şi cum noi ajunsese să alergăm în tricouri sfârcurile noastre deveniseră aşa de obraznice! Arătau chiar bine sânii noştrii siliconaţi cu sfârcurile activate în tricourile albe! Dezlegasem misterul! Ne-am făcut că n-am observat, că nu ştim care-i motivul amabilităţii lor şi am profitat de bunele lor maniere! În fond tot ei ar fi trebuit să fie ruşinaţi de faptul că două fete blonde cu ochii superbi meritau oricum atenţia cuvenită şi fără să apeleze la mici trucuri!

La final i-am lăsat să câştige pentru a avea motive să se laude! Ador bărbaţii care participă în competiţii! Ador să-i ascult, cum explică, cu dau sfaturi, cum încearcă să îţi explice. Am făcut multe cunoştinţe şi cu mulţi am făcut schimb de numere de telefon. Poate mai ieşim la alergat împreună!

Acum din nou la job. Colegele ne-au aşteptat cu nerăbdare pentru impresii! Povestim, dezbatem şi râdem în hohote! Şi şeful e mulţumit de atmosferă plăcută din salon şi mai ales de faptul că acum s-a ridicat restricţia de circulaţie şi suntem back in business!

Giulia.