Vreau ceva mai
rece, simt că nu mai pot ...”
... astea erau versurile fetelor de la OOOPS ce îmi răsunau puternic în
căştile ipod-ului meu în momentul în care recepţionera mi-a întins sub ochii un
bilet de rezervări. Privirea mi-a căzut pe titlul acestui bilet ce sună cam
aşa: „Radisson Blu, camera 213”.
Îi zâmbesc politicos, iau biletul îl pun geantă şi incept să mă
pregătesc. În timp ce mă îmbrac repet în minte numele hotelului şi al camerei.
Este un exerciţiu pe care îl fac de fiecare dată. Încerc astfel să fac o
estimare exactă a timpului pe care îl voi petrece în taxi până la destinaţie,
dar şi o lacalizare a camerei în hotel pentru a scurta astfel cât mai mult
timpul în care clientul îşi va primi mult doritul masaj erotic! Trebuie să vă
spun că deşi mă despărţisem de câteva minute bune de ipod-ul meu , mintea mea
nu se despărţise totuşi de acele versuri! Aveam în cap doar atât: vara asta e fierbinte, vreau ceva mai rece, vreau o îngheţată! Pot spune că
eram distrată în cel mai înalt grad!
Recepţionera mă abordează din nou, îmi spune că taxiul deja a ajuns şi
că mă aşteaptă! Îmi fac ultimul retuş al machiajului si al rujului de pe buze, mă dau cu un parfum de seară, îmi iau geanta şi
plec. Drumul cu taxiul până la hotelul Radisson Blu a durat mai puţin decât de
obicei, traficul fiind destul de lejer. Ajung în recepţia hotelului mă
înregistrez şi personalul amabil mă însoţeşte până la lift. Apăs pe butonul 2,
ajund la etajul 2, ies din lift şi încerc să localizez camera cu ajutorul
numerolor de pe uşi. Fără a mai scoate biletul şi bazându-mă pe intuiţia
feminină încep să filtrez: văd un 2, văd un 3 şi chiar şi un 1. Îmi spun
EVRIKA! Sunt fix cifrele de pe biletul de rezervare! Bat politicos la camera
231, aştept câteva secunde şi îmi răspunde un domn destul de simpatic cam pe la
40-45 de ani!
Sociabilă din fire îl salut, mă prezint, mă pofteşte sau mă poftesc eu
în cameră (aici nu-mi mai aduc bine aminte toate detaliile), şi îi spun că i-a
sosit delicioasul masaj! Din privirea lui îmi dau seama că nu este tocmai
lămurit, apreciez că ar putea să nu fie român aşa că încep să-i explic în
engleză. Acesasi rezultat! Îl întreb ce limbă cunoaşte: engleză, italiană,
franceză, spaniolă? Niciun răspuns. Nu vreau să epatez la modul că eu le-aş
cunoaşte bine dar mă descurc conversaţional cu toate. Tipul se încruntă şi se
aşază pe pat! Obişnuită cu astfel de situaţii, cu turişti care vin din toate
colţurile lumii şi care nu cunoasc neapărat vreo limbă de circulaţie
internaţională îmi spun „asta este”
şi trec la treabă.
Scot din geantă uleiul pentru masaj, mp3-ul şi boxele pentru a crea
atmosferă, sting câteva lumini pentru a crea un spaţiu cât mai romantic şi
încep uşor să mă dezbrac pentru a începe şedinţa de masaj! Pentru a nu fi
deranjaţi în timpul şedinţei îmi trec telefonul pe modul silenţios şi îi fac
semn şi lui să facă acelaşi lucru! Deşi verbal nu ne înţelegeam, tipul s-a
dezbrăcat şi el, s-a aşezat pe pat cu faţa în jos şi am început! După cum
majoritatea cunoaşteţi masajul de relaxare începe cu masajul picioarelor.
Liniştită, încerc să îmi fac treabă cât mai bine şi să destind atmosfera. Nu
termin bine de masat zona picioarelor şi ecranul telefonului meu începe să
pâlpâie! Îmi îndrept privirea spre el şi observ că mă sună recepţioneră. Îmi spun „sunt în timpul masajului”, procedurile salonului nostru recomandă
să nu întrerupem masajul decât în cazuri extreme. Clientul trebuie să primească
un serviciu de cea mai bună calitatea aşa că ignor apelul. Dar observ că
recepţionera insistă, sună de două, de trei, de patru ori. Îmi spun în minte „dacă sună şi a 5-a oară înseamnă că sigur
s-a întâmplat ceva!”. Bineînţeles telefonul se aprinde şi a 5-a oară,
moment în care îmi cer scuze clientului mai mult formal pentru că el nu
comunica deloc cu mine, sau mai bine spus nu putea şi răspund la telefon. Aud
vocea recepţionerei:
- Laura, ai întârziat 20 de minte, clientul te
aşteaptă, pe unde pierzi vremea?
După care îi răspund:
- Sunt cu clientul de 20
de minute, fac masaj de 20 de minute.
Recepţionera îmi răspunde:
- Nu Laura, clientul
care a făcut rezervarea tocmai ne-a sunat şi a spus că te aşteaptă de 20 de
minute!
Îmi dau seama că e posibil să fi făcut o gafă, îmi vine în minte
povestea localizării cifrelor de pe uşi în timp ce fredonam versurile fetelor
de la OOOP şi îmi spun că e posibil s-o fi comis-o.
În cerc să fiu operativă şi îi răspund recepţionerei:
- Andreea, rezolv
imediat! Ajung cât pot de repede!
Primesc aprobarea şi încerc să îmi fac ordine în idei pentru a reuşi să
ies cât mai elegant din această situaţie! Gândurile mi se limpezesc şi-mi spun:
„Nu-l pot lăsa cu sedinţa de masaj neterminată pe acest bărbat! În plus el a fost atât de
amabil şi a primit în camera lui o necunoscută. O necunoscută care a dat buzna
în camera lui şi care pe deasupra nici nu ştie să-i vorbească limba!”
Aşa că trec din nou la treabă! ÎI fac semn să se întoarcă şi fac îmi propun să fac cel mai bun masaj erotic!
Feedback-ul din partea lui este unul nemaipomenit! Ştiu că îi place! Simt că îi
place!
Termin şedinţa de masaj, fac duş şi mă
aranjez din nou! De data asta în timp record, dar neapărat impecabil! Ies din
baie şi îi observ pe faţa
bărbatului un zâmbet atât de plăcut! ÎI zâmbesc şi eu, că am reuşit să nu
dezamăgesc, ba din contră şi îmi spun să fac o glumă! Mă îndrept către biroul
pe care se găsea un carneţel de notiţe, îl deschid şi rup o filă pe care scriu:
„Usually cost 90 euros.
But now consider it as a gift!”
... şi i-l arăt!
Zâmbeşte, începe să râdă chiar! Se pare că engleză înţelege câtuşi de
puţin! Sau poate doar vrea să pară că nu înţelege! ÎI zâmbesc şi eu politicos,
îi întind mâna în semn de salut şi mă îndrept către ieşire. Simt cum o mână mă prinde uşor de braţ şi mă opreşte. Mă întorc cu gândul că ...
poate ceva nu a fost în regulă, poate cumva am făcut vreo gafă?! Îl văd cum se
încruntă uşor, vrea să şoptească ceva, vrea să spună ceva ... Aprinde o ţigară
din care trage cu poftă şi-mi spune:
- Real men like to pay for their
pleasure!
Şi îmi întinde două bancnote. Una de 100 şi una de 50 de euro. ÎI fac
semn că nu-i nevoie, chiar este cadou, dar bărbatul isista şi nu-i chip să scap
de el. Îmi spun OK, dacă este plăcerea lui până la urmă nu este elegant să fiu
încăpăţânată. ÎI spun că este suficientă doar bancnota de 100 la care va primi
rest 10 euro, moment în care izbucneşte în râs şi-mi şopteşte într-o engleză
abia inteligiba şi puternic accent rusesc:
- You've made my
holiday more beautiful! Much more beautiful! So please do not refuse me, it is my pleasure!
- Aha, rus erai! îmi spun eu in gând.
Accept cadoul, îl salut din nou, îi întind o carte de vizită din partea
salonului, îi zâmbesc cât pot eu de frumos şi de amabil şi plec. Odată ieşită
din cameră mă uit pe uşă. Era scris 231. Scot bileţelul meu cu rezervarea din
geantă şi citesc: Radisson Blu 213. Mă mai uit odată pe uşă şi îmi dau seama că
231 nu este acelaşi lucru cu 213. Caut repede cealaltă cameră, timp în care mă
uit la ceas. Observ că sunt 50 de minute în întârziere. Ajung în faţa camerei
213 şi bat. Deschide un domn. Mă pofteşte în cameră. Intru, mă prezint, îl
salut. Mă scuz pentru mega întârzierea de 50 de minute, încerc să mă explic dar
starea mea de bine devine molipsitoare şi pentru el aşa că din tipul nervos
care îmi deschisese uşa se transformă ca prin minune în cel mai prietenos om
posibil! E italian, îi place să vorbească, îi place să râdă, îi place frumosul!
Mă place şi mă simt atât de uşurată! Devine atât de amabil şi îmi impun să nu-i
dezamăgesc aşteptările! O anunţ pe recepţioneră că este totul OK, că am ajuns
într-un final unde trebuia, cădem de acord să îl răsplătim pe acest domn cu
încă 30 de minute bonus faţă de ora comandată şi încep masajul!
Muzica mă inspiră, clientul este extrem de sociabil şi eu mă simt atât
de bine! Râsetele noastre se aud probabil in tot hotelul!
... la fel de bine se pare că s-au simţit şi cei doi clienţi! De ce
spun asta!? Pentru că în timpul pe care l-am petrecut pentru a mă întoarce de
la hotelul Radisson la salon, recepţionera fusese sunată de fiecare dintre ei
pentru a-şi mai programa o altă şedinţă de masaj erotic în seara următoare! Bineînţeles, tot cu mine!
A doua zi când am sosit la muncă, managerul m-a invitat în biroul lui.
În loc de mustrări pentru incident am primit felicitări pentru atitudine!
O adevărată poveste cu happy end!
PS: în timpul scrierii acestui articol am
ascultat încontinuu aceasi melodie Îngheţata
a fetelor de la OOOPS. Ascultaţi-o şi voi şi spuneţi-mi dacă vă inspiră!
Laura
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu